wish you were here inseamna doar pink floyd

intro

Oricine o să-ți spună că nu marile nenorociri te termină. Nu, iar dacă ar fi vorba de vreo invazie a unor extratereștri neprietenoși sau a unor zombie carnivori, probabil majoritatea indivizilor o să pună mâna pe pălărie și pe paltonul din cui și o să meargă să se bage la bătaie. Până și un cutremur oarecare sau vreun incendiu în pădure e o schimbare de ritm. Însă ce te termină încet sunt tichetele de parcare. Mâncarea stricată din frigider. Hainele murdare de la fundul coșului de rufe care n-au mai văzut lumina zilei din 1995. Odată ce lași belelile astea mărunte să se adune, ești terminat. (PALAHNIUK)

urasc masinile albe cum urasc becurile aprinse cand vreau sa dorm. sau sunetul masinii de gunoi dimineata. florile de plastic. sau toate florile care nu sunt floarea soarelui sau maci. galben. rosu. verdele meu. urasc casa asta in care e mereu frig. imi urasc puloverele iernii trecute. si pielea mea neuniform bronzata. si toate fulgerele pe care le-am ratat. urasc palma aia primita cand n-am meritat-o. si pe boul care in secunda doi mi-a zis ca-i pare rau. si pe mine ca-l iubeam la vremea aceea si el n-a inteles nimic din asta.

e mult mai usor sa urasti decat sa iubesti. pentru simplul motiv ca nu astepti sa fii urat inapoi. si aia cu dragostea neconditionata e un mare bullshit la fel cum e prima doza gratis. pentru a doua sigur vei plati.

later edit: si toate cuvintele alea mari care nu inseamna nimic. gen te iubesc

pana la sfarsit, toti devenim ce-am jurat ca n-o sa fim vreodata

da, bah. asa ajunge sa fie. inchizi ochii si peste o secunda ai ajuns acasa. drumul pe autostrada e aproape lin. somnul aproape somn.

si la sfarsitul zilei, dupa o saptamana pe care nici n-ai trait-o, deschizi sticla aia de vin din 89. aia pe care trebuia sa o bei la ocazii speciale. dar stii bine ca nu mai sunt ocazii speciale. si ultima data cand ceva s-a potrivit in viata ta, a fost cand ti-ai zgariat peretii cu cheia ca sa-i asortezi cu masina. ultima data cand cineva te-a strigat pe nume a fost cand maica-ta urla sa-ti cauti naibii un job. a doua zi ti-ai vandut chitara si ti-ai luat chirie. macar s-o freci linistit. chiar daca zgomotul de fond s-a schimbat. chiar daca acum, in loc sa auzi caini latrand si pasarele cantand, e doar bormasina lu vecinu de deasupra. sau fiica-sa gemand. nu conteaza. mainile tale sunt din ce in ce mai des doar pumni. si asta ajuta uneori. doar uneori. nu degeaba ti-a zis taica-tu inainte sa plece: ca sa iasa bine, totul tre’ sa fie ori gratis, ori foarte scump. niciodata ieftin. dar tu ai uitat asta deja.

si te trantesti cu spatele de calorifer. nu-ti mai iei pahar. nu mai ai respect nici pentru vin. ocazia aia speciala e acum un cui pe care n-ai cu cine sa-l imparti. il aprinzi si incepi sa te auzi: mestere, ia zi. ce dracu faci? o futi pe gagica aia sau nu? adevarul e ca esti prea prost sa-ncerci. nu mai crede, bah, ce-ti zic femeile. nu-s independente, poate-s doar frigide. poate le e frica de oral. poate esti tu cel mai cretin dintre toti si ai ramas blocat la aia de-ai iubit-o chiar mai mult decat te iubea nevasta-ta pe tine. acum nu te mai vrea niciuna. cioara din mana. vrabia de pe gard. tu, tampitul care a vrut sa le aiba pe amandoua.

ti-a ajuns drogul la filtru. injuri si razi. ti-e gura seaca. ai omori pentru o milka cu lapte sau capsunile din gradina lu’ ma-ta. mai bei o gura si iar auzi: o futi? sau doar te uiti ca boul in fata unei vieti ce n-o sa ti se-ntample?

o sa cumpar lacate, voi scrie numele voastre pe ele, le voi inchide pe ochiurile unui gard de sarma si voi arunca cheile. si n-am mai sa mai trec vreodata pe strada aia.

later edit. unii nu fac nici cat aia cativa lei cheltuiti. deci ei raman fara lacat. ei se duc direct dracului, fara oprirea pe gardul rusinii

adevarul e ca ar fi misto din cand in cand sa mai fim asa domestici, eu sa te sun din birt si sa-ti spun: iubitule, vezi ca mai stau putin, ne vedem acasa, inca nu sunt pregatita sa exist doar pentru tine, lasa vasele in chiuveta, le spal eu cand ajung. bineinteles, o sa stau cu mainile incrucisate mereu, semn defensiv, nu, nu va apropiati, doar par singura, de fapt cineva sustine ca ma iubeste. si tu ti-ai dori evident coastele astea sa-mi fie din aliaje de otel, ca niste gratii orizontale, sa nu intre nimeni sa-mi dea ceasul inimii inapoi cu vreo 5 ani, vreme in care nu te cunosteam si nici nu doream asta.

ar fi misto sa te sun din birt sa-ti spun: iubitule, inca o vodka si vin, urca-te in pat daca ti-e somn, incepe fara mine, termin eu cand ajung. vezi ca ziceau parazitii ceva de varice, sa-mi faci loc sa ma-ntind.

si peste o vreme, sa-mi rasucesti mana la spate si sa strangi si sa-mi spui tandru: in seara asta nu pleci nicaieri. iar eu o sa plec oricum si o sa-ti strig de pe scari: iubitule, tu ai   inceput relatia asta, o termin eu cand ajung.