boss

gresim cand noi, cand drumul

Götterdämmerung

1 Comment


* in loving memory of…

stiu. stiu ca exista o datorie mult mai dificila si mai importanta decat aceea de a infrunta cu demnitate moartea. aceea de a intampina cu demnitate viata. dar poate totusi mi-ar fi de ajutor sa mi se arate ca fericirea e altceva decat absenta nefericirii.  eu ti-am zis sa nu coboram. sa nu venim aici jos. astia-s muritori. sa fi ramas naibii pe muntele nostru. la frig. coborasul ala ne-a ruinat. tu ai uitat sa te nasti, eu am uitat sa fiu. si cand am ajuns jos m-ai intrebat: de ce ma iubesti? si am tacut. si acum iti explic. stiam exact de ce te iubesc. nu stiam cum sa-ti arat ca n-ai dreptul la nicio intebare. trebuie, dar trebuie sa ne meritam si intrebarile, la fel cum ne meritam certitudinile. si tu nu ti-ai meritat nicio intrebare, nicio frica. pentru acelasi motiv pentru care eu nu mi-am primit nicio certitudine. si jos de tot fiind, la ultimul nivel al cinismului, la ultima incercare de a fi umani, mi-ai spus ca (ne) va fi mai bine. si eu ti-am spus soptit (si ai ratat din nou sa ma auzi) ca prefer in locul unei fericiri abstracte un adevar ce-l pot strange in brate. si te-as intreba azi daca ai mai exista: daca filosofia a pornit din uimire, eu de unde ti-am pornit? din ce plictiseala torida si insuficiente beri pe terasa? din ce exercitiu sadic de a descoperi o farama de lumina in tine? din ce manifest  esuat impotriva singuratatii?

si as astepta sa incropesti un raspuns. (bineinteles gresit. pentru ca ti-am explicat de atatea ori: iubim oamenii, folosim robotii. nu invers. nu invers.)  si da, te-as asculta cu rabdarea si calmul de a sti ca stapanesc arta de a nu ma ucide adevarul. si apoi ti-as da dracului toate sfaturile si rationamentele si as zice da. asa e. astazi nu ma mai sperie absenta ta, dar ma cutremura pana la groaza un te iubesc din gura cuiva. oricui. si o mana intinsa spre mine. cand stiu ca tot ce am de impartit sunt sageti. am fost zei. dar niste zei prosti, care nu au stiut ca la poalele muntelui ii asteapta apusul.

si abia azi mi-am facut curaj si ti-am decapitat statuia. doar ca in locul capului tau nu stiu ce alt chip sa pun. decat poate cel al disperarii. si cu riscul de a-mi cadea mie insami in genunchi, nu-mi ramane decat sa accept. ca dupa ani de zile de incercari, am esuat in toate jocurile de-a nepasarea.

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

One thought on “Götterdämmerung

  1. cum iti inmoi tu penita in cerneala vie…
    si mai imi ceri sa te sterg de pe nu stiu unde, din nu stiu ce motiv… 🙂
    ba e un loc de unde n-am cum sa te sterg, si tu stii ca esti acolo.
    hai ti pup bossule!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s