boss

gresim cand noi, cand drumul

what becomes of the broken hearted

Leave a comment


printre atata alb si rece, mai port in mine doar nostalgia imblanzita a iernilor cand eram copil. cand afara era frig si in mine era cald. cand strada era goala si in mine cresteau vise. cand puneam mainile in alte maini mai mari si gestul mi se parea firesc. cand spuneam noapte buna si cineva ma acoperea. cand inca nu traisem nimic ce sa regret. cand inca nu pierdusem mai mult de-o jucarie. cand intre trecut si prezent era semnul egal. cand viitorul nu era o suma de planuri ce trebuiesc bifate si printre ele distanta incapatanata fata de orice om sau gest intamplator de afectiune. cand inca nu zacea in mine o singuratate asumata si voit ostentativa menita sa descurajeze orice promisiune.

mai zace in mine doar nostalgia imblanzita a copilului care stia sa se roage. si marea dezamagire a omului ce a descoperit ca se poate trai fara iubire.

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s