boss

gresim cand noi, cand drumul

miniature disasters

Leave a comment


nu mi-am dorit in toata viata asta decat un barbat care sa nu ma ia de proasta. si se pare ca inca nu am dat peste unul destul de destept care sa inteleaga ca adevarul e elastic. (pe bune ca e.) si ca eu chiar sunt desteapta. (pe bune ca sunt.)
si as fi vrut sa nu mai vad femei superbe risipindu-se printre coaste straine de barbati prea slabi, femei inalte ce s-au cocosat langa barbati prea mici, femei prea femei pentru barbatii din ei. as fi vrut sa nu stau cu o bere intre noi si el sa-mi zica: te-ai schimbat. esti mai calma, mai buna, mai neteda. si sa intrebe daca calmul si seninatatea vin din inelul de pe deget. nu, niciun zambet nu vine dintr-un inel sau dintr-un mesaj. orice zambet se naste acolo unde mai gaseste un loc nepatat in noi. un loc inca necalcat in picioare, un loc unde lumea inca te recunoaste asa cum esti. si linistea ti-o gasesti uneori pe o singura perna unde se aseaza un crestet langa altul. frunte in frunte. abia in prea mult zgomot iti recunosti linistea. sau ce obisnuia sa fie. abia in suficienta liniste iti recunosti vocea. sau cum obisnuiai sa suni.
nu, prietene. nu sunt ironica atunci cand n-am motive. dar nu intotdeauna mi se pare demn sa ti le etalez. la fel cum nu intotdeauna mi se pare potrivit sa raman cu ultimii la masa. intr-un fel, e chiar misto sa fii primul care pleaca. ai inspre ce sa te uiti inapoi. fie si cu mila. macar cu dezgust. intotdeauna peste umar.

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s