boss

gresim cand noi, cand drumul

who were you, my friend, who were you?

Leave a comment


s-a intamplat in tren. am vorbit. multe. despre el, despre mine, despre tatii nostri care au uitat de noi, de al lui care murise acum un an. a fost colonel. am fumat o tigara intr-o statie. mi-a spus ca ii place bricheta mea sobraine. i-am spus ca imi plac pantofii lui rosii din piele intoarsa asortati cu camasa si fularul. totusi, nimic feminin in asta. acum 12 ani a cersit doua nopti in gara din milano. acum isi asorta culoarea ceasului cu rama de la ochelari. mi-a spus ca oamenii trebuie mereu sa evolueze. sa nu se opreasca din mers. ca de la o varsta incolo, fie ti-ai gasit calea, fie mergi pe urmele lasate de altii. zicea ca o data ce incepi sa vezi lumea, pare mica. doar de acasa ai impresia ca e enorma. m-a intrebat unde locuiesc. i-am zis o strada la intamplare. mi-a zis ca si el tot acolo. am zambit amandoi cu subinteles. i-am ghicit varsta din prima incercare. “30? exact 30”. la coborare, in drum spre iesirea din gara, m-a intrebat cati ani am. am zis 23. si din mers, departandu-ne, mi-a facut cea mai frumoasa urare: “multi inainte cu cine te merita.” nu a mai apucat sa ma auda oftand.

 

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s