numai bine. si somn usor. pentru ca mi-au adormit in ganduri prea devreme. sau au murit. sau au plecat. sau le-am disparut. si nu vom sti niciodata care a renuntat primul. cine a plecat intaia oara capul. cine a intors privirea spre alti ochi. tot ce stim e ca nu ne vom mai intoarce. unul la celalalt. asta e o certitudine. si totodata, singura regula ce am reusit sa nu o calc in picioare. exact pentru acelasi motiv pentru care nu am inteles niciodata ce rost mai are sa stai in fata unui mormant si sa-ti ceri iertare.
si multumiri. tuturor celor care mi-au trecut prin suflet. prin ganduri. sau macar prin pat. celor care m-au facut sa rad cu mii de sclipiri in ochi, care m-au dansat cu mii de decibeli in brate. care mi-au cumparat cele mai frumoase flori sau care nu au stiut niciodata cat costa un trandafir. celor care m-au tratat ca pe un copil si niciodata nu m-au vazut femeie, celor pentru care am existat doar in asternuturi si niciodata de mana, in public. tuturor celor care au stiut sa-mi fie si calorifer, si geanta frigorifica. care m-au invatat cum se simte pielea la -273,15 grade celsius. (adica 0 absolut. adica temperatura la care un sistem isi atinge minimul, in sensul ca nu se mai poate extrage caldura din el. sau totuna cu the end.) care m-au invatat sa ma ridic pe varfuri ca sa-i sarut, celor care m-au invatat sa ma aplec ca sa ma poata auzi. celor care mi-au demonstrat practic inutilitatea unui te iubesc sau rolul sarcasmului bine pus la punct. celui unuia care a reusit sa-mi aseze orgoliul in genunchi si sa ma faca sa-l chem inapoi. si celui care m-a invatat ce inseamna si cum se foloseste ctrl+z, alt+F4, shift+delete, esc. multumiri de asemenea celor care mi-au dat parul de pe fata si au fost curiosi sa vada ce mi se citeste in ochi, care mi-au citit in cafea si s-au jurat ca voi ramane a lor. celor care m-au observat doar cand m-au privit de dupa un pahar cu bere. si care au avut curajul sa mai incerce desi nu m-au avut vreodata.
boss 
February 17, 2012 at 3:27 pm
touching
February 18, 2012 at 7:19 pm
hell yeah
February 19, 2012 at 10:57 pm
Zguduie. Cuvintele tale. deja a devenit clişeic să-ţi tot zic asta, dar nu mă pot abţine!
voiam să-ţi mai spun şi că am citit monştri invizibili. şi-acum nu mai ştiu care e cartea mea preferată! m-a lăsat de-a dreptul uau! chiar că e mindblowing. am de gând să scriu un post despre ea pe blog zilele astea. te-aş ruga, dacă nu e cu supărare, să-mi mai recomanzi cărţi! 😀
chiar mi-a plăcut la nebunie, nu ştiu de când n-am mai citit o carte care să-mi răstoarne toate aşteptările şi supoziţiile!
ah şi încă ceva, aş vrea să-şi recomand o piesă de teatru pe care am văzut-o ieri, se numeşte Forma lucrurilor, e scrisă de Neil LaBute.
Te pup!
March 30, 2012 at 8:50 pm
Speechless…..