boss

gresim cand noi, cand drumul

too drunk to find a title

Leave a comment


da, am invatat sa plang fara martori, si cand toti ma intreaba cum sunt , sunt bine. nu e nimic special in a-ti varsa neputintele de fata cu altii. stiu sa-mi beau vodca cu acelasi zambet pe fata si cu aceleasi glume pe care tu nu le-ntelegeai. doar ca acum nu-mi mai pasa. nu caut simpatia nimanui si daca nu le place replica pot sa mearga sa o rastoarne la baie.

rad si fac cunostinta, si le uit numele exact in acelasi moment si-mi dau seama ca n-au cu ce sa-mi lase vreo urma. in memorie sau pe piele. sunt toti foarte departe. si singurul lucru ce ne apropie e conjunctura si un pahar ciocnit deasupra unei mese prea mici. si mai e muzica de fond. in care ei se pierd. muzica tare, cu beat-uri puternice in care personalitatea lor n-are nicio sansa. nu pot sa acopere nimic. nici macar linistea dintre melodii.

asta fac in ultima vreme. beau si fac glume in gol si incerc sa nu-mi aduc aminte ca am doar cati ani am si ca totul ar trebui sa fie mai usor. mai limpede, mai cu directie. mai imi vin in gand imagini de cand ma invatai sa conduc, si cum niciodata nu ai ridicat vocea la mine, cum aveai rabdare, cum imi spuneai ca e ok. doar la sfarsit. la sfarsit n-ai mai avut rabdare, n-a mai fost ok…

probabil ca asa e cand pierzi un om. iti vin in minte doar lucrurile bune, alea misto. alea cand glumele aveau sens si orele nu erau prea tarzii. apoi incepi sa uiti. chiar asa… cand? cand incepi sa uiti?

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s