boss

gresim cand noi, cand drumul

daca “tot ce esti e tot ce ai”, unii n-au nimic

Leave a comment


intr-o lume in care pana si cuvintele se fura, oamenii ar trebui sa fie muti. cum altfel sa ne mai ramana macar ceva al nostru?

mi-am impartit patul, cartile, glumele. am impartit in stanga si-n dreapta cafele, povesti, bancuri. muzica. poze. farfurii cu mancare. salata de vinete. ultimul 50 de vodca. am zis “veniti de luati lumina. sau ceata. sau intuneric”, daca doar asta aveam. dar nu-mi luati bah, cuvintele. cuvintele cu care am scris despre oameni pe care i-am iubit pana la ultima granita, pana la portile disperarii si a zguduirii de sine, cuvintele cu care am scris despre unii pentru ca n-am putut sa-i uit, despre altii ca sa stiu sa nu ma mai intorc acolo. cuvintele ce le-am scris pentru ca stiam ca daca-si acopera urechile, n-au cum sa-si fereasca si ochii.

nu le luati ca si cum ar fi ale voastre pentru ca nu intelegeti nimic despre cum s-au nascut. despre ce inseamna. despre cat de tare au durut momentele in care le-am pus pe foaie. sau pe blog. sau oriunde dracului mai erau oameni cu palmele intinse dispusi sa asculte si sa uite in secunda imediat urmatoare. nu-mi luati singura harta autentica ce am reusit s-o desenez cu ambele maini si cu ochii niciodata limpezi. harta unei vieti in care voi n-ati calcat vreodata. si n-ati facut nicio diferenta.

nu-mi luati singurul lucru care imi apartine doar mie. asta de cand, toti ceilalti oameni au descoperit cum sa-si apartina doar lor.

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s