boss

gresim cand noi, cand drumul

pentru voi, toti ceilalti, exista mastercard

2 Comments


eu asa am observat. ca de indata ce m-am nascut, parintii mi-au ramas mici. mama scade pe cum cresc eu in ochii ei. de la un punct incolo, proportiile inverse sunt nefaste, se instaleaza orgolii, ne vom impaca abia a doua zi. mereu a doua zi. tata n-a facut mare lucru. decat sa fie spectator la marele meu miracol de a fi. sau marele esec. sau marea mea blazare. fara mame mai greu, dar fara tati se creste. si inca bine. si liber. cu scurte injuraturi printre dinti pentru fix ziua cand nu l-am mai recunoscut pe strada.

despre bunici (ar trebui folosit singularul) nu vorbesc. din respect si din prea mult dor. ei au fost tot ce n-am stiut eu ca e mai limpede in viata mea. cei la care n-am putut sa ma uit cum mor.

si in ordine alfabetica, exact in ordinea aparitiei: A, G, P, S, V. cinci. ar fi ei mai multi la numar, dar astia sunt cei pentru care nu am conceput sa nu incep o foaie alba. si paragraf cu litera mare. cei despre care am randuri subliniate prin carti. care mi-au pus viata si mintea intre latul palmelor lor si au strans. sau au modelat. oricum, inainte si dupa n-a mai fost la fel. privirea mi s-a schimbat in urma fiecaruia. pana am refuzat sa mai imi ridic fruntea si sa ma uit in sus.

acestia au fost cei pe care a trebuit sa-i intalnesc. prin care a trebuit sa trec, sa ma filtrez. ca lumina printre frunze. sau printr-o piramida de sticla: descompusa in 7 culori si nimeni nu credea ca la-nceput am fost alba si intreaga.

si raman ceilalti. cei cu care exersez rasul in hohote. si dansul in vazul lumii pe vreo terasa anonima de beton. fara sa ne impiedicam, fara sa ne pese. aceia care injura ploaia, arunca umbrela la tomberon si tasnesc la fuga: care-ajunge primu la bar! sau la masina. sau sub vreo streasina de casa veche. cei cu care stau la masa si stiu ca suntem toti fara sa ne numaram. care au voie sa-mi raspunda la telefon cand sunt la baie. chiar daca suna mama. sau unul din cei cinci de mai sus (plus-minus doua alte litere). aia putini care n-au tinut neaparat sa lase urme. dar lasa fara sa stie. si o fac frumos.

cei carora nu va trebui sa le scriu vreodata. pentru ca pot sa-i sun oricand.

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

2 thoughts on “pentru voi, toti ceilalti, exista mastercard

  1. ” fara mame mai greu, dar fara tati se creste. ”
    true. si ar mai fi de zis…
    cred ca se creste si fara unu sau fara altu. se creste ondulat. doar ca in urma fiecaruia sunt si goluri ce sapa in viitor indiferent ca ne dam sau nu seama.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s