boss

gresim cand noi, cand drumul


cand ma intorc, o sa ma iei de mana si-o sa-mi scrii in palma  (pentru ca stii tu, noi nu ne vorbim, doar ne citim ca prostii): hai sa facem noi umbre, pe pereti, pe parchet, pe gresia din baie. eu o sa-ti raspund ca-ti dau jumatate de suflet si tu o sa-mi lasi o poezie pe masa:

“nu-l facem pe din doua, lasa-l intreg, ai nevoie, sa vezi tu cum mai tarziu incepi sa pierzi bucati din el
si stai si te uiti, si nimic nu poti sa faci, te-nchini
mai injuri
ca un documentar cu rechini pe discovery
trebuia sa ne nastem cu sufletele-n custi
si ce zornait de lanturi cand ieseam pe strada, ce zornait
invatam sa-l controlom, faceam si muzica, muzica sufletelor, cum ar fi fost sa ne-alegem dupa suflet! asa fiecare avea pe cineva
mai bun, mai rau, dar potrivit
si cata rugina, ce toamna interioara, am fi fost toti poeti, voi mai slabi, eu mai bun, normal” (L.)
Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

Comments are closed.