boss

gresim cand noi, cand drumul


ce misto erau vremurile cand aveam lanturi doar la o mana, acum le am la picioare, mi-au lasat mainile libere sa pot impinge carucioare prin supermarket dar ma impiedic mereu, fac pasi marunti, scurtati, sunt in intarziere, nu mai apuc sa ma machiez, mi s-a intins rimelul pana pe gat intre inceputul claviculelor, ma intreaba lumea pe strada “de ce plangi, ma, de ce plangi?” cum de ce, sa nu mi se  invecheasca lacrimile-n mine, dom’le, ca prajiturile-n cofetarii.

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

Comments are closed.