boss

gresim cand noi, cand drumul

1 Comment


poate ca la inceput, nefericirea e doar oboseala. obosesti pe interior. obosesti sa descalcesti firele ce ti le incurca altii, sa-ti tii viata simpla si sa faci liniste, sa eviti oameni langa care iti place, dar n-ar fi bine sa stai. obosesti incercand sa faci ceea ce trebuie in loc de ceea ce vrei. sa te uiti mereu in fata, indiferent pe cine lasi in urma. indiferent de cate ori le pui piedica ca sa nu te apuce de mana. sa pleci mereu devreme ca nu cumva sa-ti doresti sa ramai. de tot. acolo. cu el. sau cu ea, sau cu ei.

obosesti sa te convingi ca nu e el, n-are cum sa fie el, ia-ti gandul. sa dresezi in tine tot ce simti si sa pui etichete fiecarui gest. asa da, asa nu,  interzis. sa explici, sa te explici. sa zici hai ca trecem noi si peste asta. cand tu nu vrei sa treci deloc peste. cand nu vrei sa uiti, dar stii ca n-ai de ales.

obosesti sa “trebuie”. si-ti vine uneori sa te futi in ele nopti pierdute. si in toate zilele primite la schimb care urmeaza. si cu care nu stii ce dracu sa mai faci. ajung sa-ti fie zilele in plus si noptile in minus. ajungi sa fugi nesperat de repede de tine. sa nu mai pui la posta scrisorile. sa taci. sa taci. sa taci. si doamne, cate ai avea de zis…

ajungi sa pui lacate peste tot ce speri si astepti.

nefericirea e atunci cand uiti ca pe o usa se mai si intra, nu doar se iese.

 

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

One thought on “

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s