boss

gresim cand noi, cand drumul

cu melancolie, despre usi trantite

3 Comments


e bine cand inca trantim usi in urma noastra. e bine cand inca ne urlam din tot laringele parerea. asta pentru ca stim ca cineva asculta. pentru ca vrem sa auda. inca ne pasa sa-i pese. ne certam, ne luptam. inca suntem doi. trantim usa, ascultam clinchetul timid al candelabrului, stam cu urechile atente sa vedem daca se intoarce. si se intoarce. mai tarziu, mai devreme. o usa trantita nu incheie niciodata nimic. o usa trantita e doar punct si virgula. adevaratele plecari sunt altele. cand armele au fost depuse, laringele ni se odihneste in cuvinte masurate, cand unul a incetat lupta. cand nu mai sunt motive de cearta. cand nu mai sunt motive. nici furie. nici teama stupida ca poate de data asta s-a crapat tavanul. cand toate s-au pus in ordine.

sfarsitul e intotdeauna o usa inchisa incet pe dinafara.

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

3 thoughts on “cu melancolie, despre usi trantite

  1. uneori zgomotul acela al unei usi trantite pare asa, ca de sfarsit de lume. mai ales cand stai si te uiti la clanta, iar miscarea intarzie sa apara.

  2. hihihi, hihiiiiiiii, genial spus – clinchetul timid al candelabrului:)
    pe lângă energia unei uşi trântite de femei-tsunami, bietul candelabrul e chiar sfielnic în clincheţirea sa:))

    şi, da, aşa e, sfârşitul închide uşa încet:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s