boss

gresim cand noi, cand drumul

9 Comments


As fi scris mult mai multe pe blogul asta, la fel de pustiu ca si camera mea de acasa, camera in care mi-e tot mai greu sa ma intorc pentru ca nu mai am ce face acolo. Povestea aia s-a sfarsit. E un fel de muzeu prost organizat al vietii mele din ultimii 10 ani: un afis de la o piesa de teatru la care am mers de dragul omului ce ma tinea de mana pe vremea aia, niste pixuri de pe vremea liceului, o carte postala din mexic, cercei desperecheati, haine pe spatarul scaunelor, o scrumiera in care n-a mai fumat nimeni. Imi deschid dulapul si parca as cotrobai prin viata altcuiva. Nu-mi mai recunosc rochiile decat in bagaje, de parca toata viata mi-am trait-o de pe un drum pe altul, patul are miros de praf si de soare, nicio urma din pielea mea n-a mai ramas in el, doar fantome si gemete ale unor oameni ce nu mai sunt in acelasi ritm cu timpurile mele.

Cum ziceam, as fi scris atat de multe aici, doar ca imi aduc aminte atat de putine despre mine. Nu reusesc sa adun in mine povesti, uit repede tot ce nu are directa legatura cu fiecare dimineata a mea, nu as sti sa mai invii prin randuri vreun barbat pe care l-am iubit candva anume sau macar sa-mi para rau ca uite, eu nu lipsesc nimanui si n-am avut niciodata vreun loc bine delimitat in viata cuiva pentru ca mereu am facut in asa fel sa nu las in urma amintiri, sa nu se mai vada nici urma de mine, traiti ca si cum n-as fi murit pentru voi niciodata, deci ia de aici isus, asta era un sfat bun de dat fanilor tai: traiti ca si cum n-as fi murit pentru voi niciodata. Hm. M-as lauda si eu ca voi ajunge in iad si ca acolo ma asteapta un fel de tron, doar ca nu cred in iad, nici macar in rai, cred in schimb ca sartre avea dreptate si da, infernul sunt ceilalti, noi suntem la randul nostru cate un infern ambulant de fiecare data cand mai renuntam la a tine cate o mana si a privi in ochi, infernul de a nu te putea uita cu curaj nici in oglinda, doar pe bucati: cearcanele la locul lor, buzele ok, freza, fixativ, dinti curati. Pai si lumina? Si transparenta? Si gatul drept?

Unde am ramas? Da. Deci as fi povestit mult mai multe, doar ca sunt zile in sir si oameni intregi din viata mea care s-au sters cu totul, la fel cum dupa un razboi creierul e prea destept sa te lase sa-ti aduci aminte bomba, uite asa si aici, s-a facut liniste si nu arde nimic si niciun membru nu e amputat, si uite asa am reusit eu sa supravietuiesc razboiului: uitand fix cand a trebuit tot ce a trebuit.

Advertisements

Author: drinkonlyvodka

deeply superficial

9 thoughts on “

  1. in ultima vreme n-ai mai scris asa de frumos. te tot contrazici, ba ca nu te poti uita in oglinda, ba ca mergi mai departe si esti ok. ba te lamentezi subtil despre faptul ca nu te iubeste si pe tine nimeni, ba ca nu-ti pasa de chestia asta pt ca tu esti o femeie puternica si independenta. tocmai de asta imi placi. personalitate multipla, contradictie pe picioare, inteligenta mult peste medie, psihic labil si viata sentimentala fucked up. ce-ti mai trebuie? le ai pe toate.

    • draga cititorule, in ultima vreme nu scriu pentru aprecieri. dar ma pot uita in oglinda. si merg mai departe, sunt foarte departe si sunt ok. pe mine ma iubesc multi, sau daca nu multi, hai sa zicem ca primesc exact atata dragoste cat pot duce. imi pasa de toti cei prezenti. sunt puternica. mi-am supravietuit fiecarui autosabotaj. o fi frumos sa fii independent, mie imi place sa depind de ceva, de cineva. de-aia inca nu m-am lasat de fumat (dar tu stii asta prea bine). de-aia nu m-am lasat de iubit, de facut cafele, de purtat cate-un inel. nu am personalitate multipla, cel mult se poate spune ca am mai multe fete, adica imi mulez si eu gesturile dupa cantitatea de om din om. blogul asta e exact despre ce as fi fost daca as fi fost altcumva. in consecinta, da, le am pe toate. inclusiv pe cea care nu sunt. multumim de ganduri

  2. ce-ti mai plac jocurile de cuvinte goale de continut!

  3. Pingback: Doza online

  4. Asa cum nu ne amintim traumele , tot asa stau si aici lucrurile : nu pastram decat ceea ce conteaza si ceea ce va conta si peste multa vreme.
    Doar cei care trebuie raman… Restul …. Sa auzim numai de bine despre ei 🙂

  5. in consecinta traim numai cat ne amintim. sau cat isi pot aminti altii despre noi. postul-a very beautifully fucked-up way to say things. empatizez.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s